Solicită Ofertă

Scurt istoric al alpinismului utilitar

Cu mult timp înainte ca Stallone să joace în „Cățărătorul”, se năștea o formă incipientă a alpinismul utilitar. În vremurile demult apuse, când omenirea ridica surprinzătoarele clădiri megalitice ce ne uimesc și astăzi, muncitorii în construcții foloseau frânghii pentru diverse operațiuni la înălțime. Fără îndoiala că și marinarii corăbiilor cu pânze adesea urcau, coborau și lucrau atârnați în frânghii. În timp, omenirea a observat varietatea domeniilor în care putea aplica acea formă incipientă a alpinismului. Memorabilă în istoria omenirii a rămas noaptea în care gladiatorii lui Spartacus s-au folosit de funii confecționate din viță-de-vie, pentru a coborî de pe vârful muntelui Vezuviu în mijlocul taberei romane asediatoare, ceea ce le-a adus o victorie răsunătoare. Abia acum aproximativ doua secole, francezii ce escaladau Alpii au dat un nume cațăratului pe munte, astfel luând naștere termenul „alpinism”, folosit cu precădere în limbile latine europene. Alpinismul s-a dezvoltat rapid, fiind aplicat în domenii precum salvamontul ori speologia, dar și transformat în alpinism sportiv, montan sau chiar urban. Pâna și săriturile cu coarda elastică, numite în engleză „bungee jumping”, au luat naștere din această disciplină. Să nu uităm de alpinismul utilitar sau industrial, așa cum mai este numit, de la care a pornit totul cu câteva milenii în urmă.

În România, alpinismul utilitar (cunoscut ca „Rope Access” la nivel mondial) s-a dezvoltat în ultimul sfert de veac, timp în care au fost puse bazele legale, tehnice și științifice ale acestei activități. În anii 1988-1989 a început adaptarea tehnicilor specifice alpinismului sportiv, speologiei și salvamontului la cerințele domeniului contrucțiilor, printr-un program finanțat de de Trustul Antrepriza Generală Lucrări Speciale Izolații și Tensionări București și realizat de către Institutul de Cercetări Științifice pentru Protecția Muncii și Institutul de Cercetări și Proiectări Tehnologice în Transporturi, având sprijinul Federației Române de Alpinism și Escaladă. În cadrul acestui proiect s-au proiectat, testat și omologat numeroase echipamente specifice, în concordanță cu normele europene și naționale. Ca urmare a acestui program, continuat în anii 1991-1992, a fost legalizată profesia de alpinist utilitar, pe 13 decembrie 1991 Ministerul Muncii și Protecției Sociale avizând specializarea de „operator alpinist intervenție”. Odata cu apariția legii Protecției Muncii nr. 90/1996, denumirea acestei profesii a fost modificată în „alpinist utilitar”. După o muncă de cinci ani s-a reușit elaborarea Normei Specifice de Protecția Muncii pentru Alpinism Utilitar nr. 70, anexă la Legea Protecției Muncii nr. 90/1996. A necesitat eforturi imense și instruirea alpiniștilor utilitari în concordanță cu sistemul de calificare elaborat de către Ministerul Învățământului și Educației și Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Între 1990 și 1995, cursurile de alpinism utilitar au fost organizate de catre Federația Română de Turism Alpinism. Dupa 1996, de organizarea lor se ocupa M.M.P.S. prin Agențiile de Ocupare și Formare Profesională. Peste doua mii de alpiniști utilitari au fost calificați prin aceste cursuri recunoscute atât în România, cât și în străinătate. În 2001-2002, peste 90 de alpiniști români de elita au mers în Statele Unite pentru specializare, fiind atât de apreciați încât unii dintre ei nu s-au mai întors în țară. 

Pentru protejarea alpiniștilor utilitari, un numar de 28 de societăți și persoane fizice au înfiintat în 1999 Asociația Profesională a Alpiniștilor Utilitari din România (APAUR), ce combate cu fermitate concurența neloială, lucrul „la negru”, folosirea echipamentelor artizanale, lipsa de organizare, indisciplina la locul de munca și alte asemenea aspecte negative care aduc deservicii alpinismului românesc. În ciuda tuturor dificultăților dintr-o Românie aflată într-o continua perioada „de tranziție” de un sfert de veac, alpinismul utilitar din țara noastră tinde să se apropie din ce în ce mai mult de nivelul european și mondial.

Autor: Claudiu-Gilian Chircu